Ziaristul şi scriitorul Traian Răzvan Ungureanu vede un viitor sărac al sportului, presărat cu copii standardizate, la bandă rulantă, şi lipsit de departajări valorice.După exact un secol de pasiune globală, sportul are un viitor nesigur şi garantat. Putem sesiza, astăzi, această calitate paradoxală, pentru că, în o sută de ani de ascensiune, sportul şi-a epuizat, în mare parte, simbolismul, dar umple, în continuare şi tot mai insistent, un gol colectiv vast. După 1900, sporturile, şi în primul rînd fotbalul, au lăsat impresia că sunt, cu adevărat, un substitut religios, că pot reunifica şi armoniza grupuri umane largi. Fotbalul ieşea din perimetrul englez şi pătrundea, folosind rada porturilor europene şi sud-americane, în patrimoniul imaginar al societăţilor. Atletismul reuşea să facă o carieră remarcabilă, după 1920, şi emana figurile mitice ale unor Paavo Nurmi şi Jesse Owens, primele ipostaze eroice credibile ale olimpismului.
Sursa:www.cotidianul.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu