Globalizarea fotbalului

Sportul-rege a rupt barierele prejudecăţilor. Tot mai multe echipe naţionale înregimentează jucători străini. Deocamdată, România rezistă ispitei.

Euro 2008 a reprezentat o adevărată paradă a modei, în care naţionalele de pe Bătrânul Continent şi-au prezentat ultimele achiziţii în materie de fotbalişti. România, Croaţia, Cehia şi - surprinzător - Olanda (ultimele trei, cu „stranieri“ rămaşi acasă din diverse motive) au fost cele mai „pure“ reprezentative din punct de vedere etnic. Karel Bruckner, bătrânul selecţioner al Cehiei, are totuşi un „stranier“, rămas însă pe din afara lotului pentru Euro. Este vorba despre Marek Strestik, atacant la FC Brno, născut la Komarno, în Slovacia vecină. La rândul său, Marco van Basten, antrenorul „portocalei mecanice“, l-a lăsat acasă în ultimul moment pe Clarence Seedorf, mijlocaşul de la AC Milan, născut la Paramaribo, în Surinam.

„Portughezul“ Pepe

Portugalia, una dintre cele mai importante exportatoare de fotbalişti din lume, şi-a călcat pe mândrie aducându-şi „domn străin“ în persoana antrenorului brazilian Luis Felipe Scolari şi angajând doi fotbalişti cariocas: Deco şi, mai nou, Pepe. Portugalia este însă un caz aparte, ambasadorul fotbalului lusitan, marele Eusebio, fiind născut în Mozambic. La Euro, Scolari i-a ţinut pe tuşă pe copiii Portugaliei - Nani, Quaresma, Veloso şi Alves -, mergând pe mâna conaţionalilor săi naturalizaţi portughezi.

„Elveţienii“ Jakupovici, Djourou şi Behrami

Rigidă în materie de adopţii, Elveţia nu are bariere când e vorba de echipa naţională. La Euro, antrenorul Kobi Kuhn a avut un lot garnisit cu fotbalişti străini. Eldin Jakupovici, Johan Djourou, Valon Behrami, Gelson Fernandes şi Johan Vonlanthen Benavidez au făcut echipă cu „elveţienii“ Gokhan Inler, Hakan Iakin şi Eren Derdiyok, născuţi în Ţara Cantoanelor.

Legiunea poloneză a nemţilor

Gerald Asamoah a fost primul fotbalist de culoare din istoria naţionalei Germaniei. Atacantul echipei Schalke 04 a privit însă Euro 2008 la televizor. Ca şi predecesorii săi, selecţionerul Joachim Löw nu are prejudecăţi şi l-a luat la turneul final pe David Odonkor, a cărui mamă este ganeză, dar şi legiunea poloneză formată din Piotr Trochovski, Miroslav Klose şi Lukas Podolsky. Ultimul a şi marcat o „dublă“ în poarta Poloniei, dar a refuzat să se bucure.

Ruşii au un tătar

Austria a apelat şi ea, pentru Euro, la străini. La cei născuţi în Ţara Valsului, Ramazan Ozcan şi Umit Korkmaz, dar şi la cei adoptaţi: Ronald Gercaliu, Gyorgy Garics, Ivica Vastici şi Martin Harnik.

Singurul gol al Poloniei la Euro a fost opera unui brazilian, Roger Guerreiro. Atacantul echipei Legia Varşovia s-a născut la Sao Paulo în urmă cu 26 de ani şi a primit cetăţenia poloneză cu o lună înaintea turneului final.

Ruşii au în lot un ucrainean, Sergei Semak, şi un tătar, Rinat Ianbaiek.

Suedia a venit la Euro cu „francezul“ Linderoth, alături de deja adoptaţii Ibrahimovici, Majstorovici şi Shaaban.

Mai catolici decât Papa

La capitolul naturalizări, România este una dintre cele mai conservatoare naţiuni europene. De-a lungul ultimilor 18 ani, în fotbalul românesc s-au perindat sute de jucători străini. Mulţi dintre ei sunt însă de mâna a doua sau a treia. Albanezul Sulejman Demollari, care a jucat la Dinamo între 1991 şi 1995, rămâne în continuare cel mai valoros „stranier“ din fotbalul românesc postdecembrist. Demollari nu ar fi putut evolua însă sub tricolor nici dacă ar fi fost convocat. El a debutat în naţionala ţării sale încă din 1983.

Cei care se ocupă de destinele fotbalului românesc nu au de unde alege în privinţa fotbaliştilor. În ceea ce priveşte banca tehnică a naţionalei, lucrurile se schimbă însă. Au fost multe momente de criză, dar FRF nu a apelat niciodată la un „domn“ străin.

Sursa:www.evz.ro

Ne-am dorit mai mult înfrangerea

În absenţa arbitrului norvegian, trimis acasă după dezmăţul de bunăvoinţă din meciul cu Italia, ne-a sărit în ajutor întreaga echipă a rezervelor Olandei.

18 Iun 2008 Doru Buscu

Degeaba. Echipa lui Van Basten a mers cu amabilitatea pånă acolo încåt a jucat ceva mai lent decåt imnul care l-a nemulţumit pe Chivu.

Adversarii noştri – dacă îi putem insulta cu această poreclă pe prietenii olandezi - au desfăşurat un meci de antrenament în care, e clar, li s-a impus la vestiar să nu nimerească poarta. Zadarnic. Strategia lui Piţurcă a pus pe teren bancul cu Ştrul care, după ce îl roagă pe Dumnezeu să cåştige la loterie, aude o voce exasperată din cer: “Dar Ştrul, trage totuşi un loz!”. Robben şi Van Persie ne-au evitat poarta cu o eleganţă pe care n-o vom putea recompensa vreodată.
Atleţii Antilelor şi ai Magrebului altoit cu morarii Amsterdamului au apăsat tasta “slow motion” doar-doar om reuşi să facem plauzibil un meci echilibrat.

N-a fost să fie. Bocceaua noastră cu entuziasm a fost prea mică. Energia s-a dus toată pe egalul cu Italia. Norocul şi inspiraţia de acolo s-au dovedit un accident rar, mult mai rar decåt prea desele noastre speranţe. Portocala n-a putut simula la nesfårşit, pånă la urmă balonul a nimerit în plasă. Romånia nu a ratat aici doar calificarea, ci, mai grav, o bună ocazie de a muri frumos. Nimeni nu se supără cånd ia bătaie de la Olanda, cea care a zdrobit finalistele mondialelor din Germania. Dar toată lumea suferă cånd pornim la victorie cu un plan defensiv.

Dacă cineva poate justifica prezenţa în teren a lui Bănel, Daniel Nicolae sau Cociş, nimeni nu poate explica de ce, după pauză, echipa a rămas neschimbată. O echipă prost distribuită pe gazon, care a făcut ca unsprezecele batav să pară dublu, un grup cu viziune de miuţă, preocupat, la 0 – 1, să apere rezultatul, preocupat de propria crispare şi timorat de scurgerea prea lentă a timpului regulamentar de joc, nu seamănă deloc cu înălţimea proiectată a momentului. Ăsta e fotbalul, se zice în astfel de cazuri. Piţurcă, eroul - strateg de la Zurich, a demonstrat acum viziunea unui orb.

Un Mutu abandonat pe spaţiile populate cu trăpaşi olandezi, un Chivu inexistent şi pasator greşit, un Bănel care alerga după minge fără să ştim vreodată de ce, un Codrea imposibil de zărit, un Cociş, un Tamaş, un Contra alergånt cu fråna trasă. O echipă dezarticulată prin contribuţia tuturor, lipsită de mijloc şi mai ales de cap, a demonstrat cum poate fi vai de picioare. Olandezii au recunoscut uşor “Parabola orbilor”, pictura vecinului lor flamand. Nu numai că n-am putut – asta e uşor de înţeles, dar parcă nici n-am vrut. Şi asta e ce ne doare

Sursa:www.cotidianul.ro

Generaţia de alamă coclită

România a ratat calificarea în sferturi, după eşecul cu Olanda, scor 0-2

Massimo Busacca e gata să fluiere începutul. Avem de aşteptat. Observatorii UEFA fac semn de la margine că nu e totul ok.

Meciul trebuie să înceapă exact în acelaşi moment cu cel de la Zürich, dintre Italia şi Franţa. Gata! Jucăm în alb şi începem bine. Marius Niculae ridică peluza galbenă în picioare, dar şutul se duce afară. Dominăm, dar doar atât. Marius Niculae pare că nu-şi găseşte paşii, Piţurcă urlă la el. Selecţionerul e mai agitat ca niciodată.

A avut contre verbale şi cu Mutu. E minutul 25, fanii români huiduie. A marcat Italia la Zürich. Scorul de pe „Letzigrund" e afişat din 10 în 10 minute pe cele două tabele ale stadionului din Berna. Finalul de repriză e al lor. Ratează Huntelaar, peste poartă, cea mai mare ocazie de până acum.

E minutul 33. Ba nu, cea mai mare şansă o are Robben, peste 4 minute, dar mingea fâlfâie pe lângă bara din dreapta lui Lobonţ. Rânjim şi noi prin Codrea, dar e tot 0-0. E pauză şi, la acest moment, ne trebuie victorie.

Săracul Lobonţ

Olandezii trag tare şi după pauză, parcă să le dea peste nas celor ca Domenech, care a lăsat de înţeles că România n-o să aibă probleme cu oamenii lui Van Basten.

La cinci minute de la reluare, Van Persie preia fără probleme o pasă de lângă Tamaş şi şutează pentru 1-0, însă Lobonţ face un salt nebun şi scoate cu un plonjon superb. Olandezii joacă din ce în ce mai bine, iar ai noştri par că se sufocă. La cinci minute de la numărul de magie al lui Lobonţ, Huntelaar deschide scorul cu un şut din careul României.

Resemnaţi

Replica noastră n-a existat. „Haiducii" lui Piţurcă aud îndemnul tribunei, care cântă „Deşteaptă-te, române!", dar nu suflă în faţa Olandei.

Piţurcă schimbă, încearcă să atace, dar degeaba. Van Persie ne dă şi golul de 2-0 şi totul s-a terminat. România vine acasă mai frumoasă, dar fără să se poată lăuda că a ieşit cu viaţă din „grupa morţii". Ar fi fost prea frumos.

Sursa:www.adevarul.ro

Iesenii sint invitati simbata la crosul "Ziua Olimpica"

Crosul "Ziua Olimpica", organizat de Comitetul Omlipic si Sportiv Roman, va avea loc loc simbata, 7 iunie 2008, incepind cu ora 9.00 si presupune parcurgerea traseului Stadion "Emil Alexandrescu" – Rond Agronomie – Casa Memoriala "M. Sadoveanu" – Rond Agronomie – Stadion "Emil Alexandrescu". Inscrierea, instructajul si pregatirea concurentilor va incepe la ora 8:30 la Stadionul "Emil Alexandrescu".

La cros pot participa persoane de toate virstele, femei, barbati, copii, persoane cu dizabilitati, sportivi de performantasau amatori. Concurentii vor fi primi premii la sfirsit, iar sponsorii vor oferi premii pentru pentru locul I,II si III, pentru cel mai tinar participant, cel mai invirsta participant si cea mai numeroasa familie venita la cros.

Iasiul este al patrulea oras din tara in care se desfasoara Crosul „Ziua Olimpica”, iar in urmatoarele saptamini se vor desfasura competitii in alte 28 de localitati.

La crosul de anul trecut din Iasi au participat peste 600 de ieseni.

Creat pentru celebrarea miscarii si ca indemn pentru practicarea sportului, „Ziua Olimpica” este un cros cu traditie, organizat anual de Academia Olimpica Romana, o institutie a Comitetului Olimpic si Sportiv Roman. Anul trecut, crosul a fost organizat in 31 de judete din toata tara si Municipiul Bucuresti si a adunat la start peste 15.000 de participanti.

Sursa:www.newsiasi.ro